Mănăstirea Sâmbăta de Sus, cunoscută si sub denumirea Mănăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus, este un asezământ monahal de călugări.
Initial, a avut obiserică de lemn având dublu hram (Adormirea Maicii Domnului si Izvorul Tămăduirii), fiind construită în 1657, din initiativa vornicului Preda Brâncoveanu. Între anii 1696 - 1707 s-a construit o biserică de zid, prin grija domnitorului Constantin Brâncoveanu. Picturile murale interioare au fost executate în 1766, de zugravii Ionascu si Pană. Mănăstirea a fost dărâmată cu tunul de generalul habsburgic Preiss în 1785, în timpul răzmeritelor religioase din Ardeal.
Mitropolitul Nicolae Bălan a început restaurarea bisericii în anul 1926, iar sfintirea a fost făcută în 1946, în timpul lui Mihai I, Regele Românilor, al cărui portret îl putem vedea pictat în interiorul bisericii, Regele Mihai I, fiind un al doilea ctitor al mănăstirii.